Supravietuitori, puterea vietii.

[Gino]

Buna seara

" Prima lege a supravietuirii : sa nu gandesti ; iar daca totusi nu te poti abtine, atunci obisnuieste-te sa taci ; si daca ti-e imposibil sa taci, nu-ti mai ramane decat ultima sansa, sa spui invers decat ai gandit. "
Augustin Buzura

Cu ceva ani in urma, am primit de la un prieten, proprietarul unei impresionante colectii de cactusi si suculente pe atunci, un cactus, sau mai bine zis, o ...jumatate de cactus.
Nu imi este foarte clar ce patise respectivul cactus si nici nu stiu daca pana atunci facuse parte din respectiva colectie sau fusese primit in vederea salvarii, de la numerosii vizitatori care roiau in fiecare zi in curtea prietenului meu.
Ma rog, sa spunem ca circumstantele nu sunt de interes...
Am primit acea jumatate de cactus care din fericire avea radacina intacta, dar fara sa-mi fac prea multe sperante in ceea ce priveste viitorul lui, salvarea lui...
Sa nu va imaginati ca am facut cine stie ce miracole...nu, am dus cactusul la mine la tara, l-am plantat si am acoperit partea lipsa a plantei cu nisip si pietris. La vremea respectiva nu stiam nici macar jumatate din cate stiu acum desprea salvarea unor plante aflate in astfel de situatii... ( fie vorba intre noi, nici acum nu stiu mare lucru...), dar poate, cine stie ?, a fost mai bine asa cum am procedat atunci...
M-am intrebat acum daca intr-o astfel de situatie as mai proceda la fel...
Cred ca nu, in sensul ca, acum as fi cu mult mai atent la rana, la curatarea ei cat mai bine, poate ca as folosi carbune de lemn praf, desi se spune ca nu-i bun, sau ipsos ?, sau poate ca as lasa rana in bataia soarelui mai multe zile ?...cine stie ?...de fapt fiecare caz trebuie tratat altfel. Nu exista reguli batute in cuie in astfel de cazuri ( zic si eu...)
Acestea sunt, oarecum, simple dizertatii, cert este ca atunci am procedat asa cum am spus mai sus.
Ceea ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca natura ajuta intotdeauna o planta care vrea sa traiasca....
Stiu. Suna usor aiurea, dar cu un minim ajutor se poate.
Au trecut...cred ca 6 - 7 ani de cand am primit acest cactus.
De atunci si pana in prezent, l-am transplantat o singura data, acum doi ani. Nimic special. Cernoziom de musuroi de cartita, pietris si nisip.
Acum arata asa :

In decursul anilor am recoltat de pe el mai multi butasi care s-au inradacinat fara probleme si care au si inflorit. Rosu - visiniu.
De acum incolo va ramane asa cum il vedeti in imagine.
Este un supravietuitor !
Voi reveni si cu alte exemple.

[punkeru]

Salve!

Am un Gymnocalycium baldianum (Sin:Gymnocalycium venturianum) cel putin asa scria pe eticheta....fara sinonim :grin:, care l-am cumparat acum 3 ani de la unu Mutu :grin:....Dag stie :grin: , era in floare am asteptat sa se usuce bobocii, nu am udat, iar in timpul infloririi o parte s-a inmuitat fara motiv(precizez nu am udat!), nu am pus planta in soare direct pentru ca stiam ca a fost crescuta in alt mediu, ce sa fac, mi-am spus atunci:
Am lasat sa treaca bobocii, ma gandeam sa scobesc toata partea moale si sa dau cu ceva sa cicatrizeze, pana la urma am curatat tot si cu risc, am lasat-o in plin soare (doua saptamani fara sol) fara nici un tratament....surpriza peste o luna, desigur in alt sol si alt ghiveci, a cicatrizat si noi boboci.
Precizez ca planta infloreste abundent in fiecare an, iar anul asta in primavara....primul lastar, tin mult la planta asta, si ma bucur ca am salvat-o, mai ales ca face niste flori deosebit de frumoase(rosu).



Da pot spune ca este un Gimno supravietuitor

Numai bine!


p.s: Scuze pentru foto, am fotografiat acum jumatate de ora si deja este seara

[eduart]

Salut tuturor,

Nu am fotografii ci doar o poveste... am impresia ca am mai povestit-o cu niste ani in urma tot aici pe forum.

Am avut o Aloe vera care nu mai avea loc la mine in sera si... ca sa fiu sincer incepuse sa nu-mi mai placa (altfel se facea loc... basca faptul ca mergea si afara 10 - 11 luni pe an).

Am lasat-o pe trotuar in fata casei, dar dupa o saptamana sau 10 zile nimeni nu a luat-o, asa ca (pentru a recupera macar ghiveciul, destul de mare) am scos planta si am aruncat-o in tomberonul pentru compost, unde a stat - pe intuneric si partial acoperita cu alte resturi vegetale in descompunere destul de multa vreme - cred ca trei saptamani. Vrand sa arunc inca ceva - observ planta cum incerca sa ajunga unde stia ea ca este lumina, contorsionata si etiolata, dar si crescuse  simtitor in timpul asta.

Evident, in fata acestei vointe am cedat - am pus-o intr-un ghiveci decent si am pastrat-o. Pana la urma tot am dat-o, dar am pastrat cativa lastari mici de la ea, din care mai am cativa si acum.

A vrut sa traiasca. A rezistat in tomberonul de compost, la temperaturi de 40+ grade, in umezeala si inconjurata de materii in putrefactie.

Numai bine,

Eduart

Editare: Interesant citatul lui Gino din Augustin Buzura. Totusi - pentru cine a vazut videoclip-ul propus de mine cu Elliott Murphy - devine clar ce riscuri imense exista daca se intampa ca poetii sa devina regi (ma rog, nici prozatorii nu-s departe) si prin urmare la ce te poti astepta daca incerci sa pui in practica invatamintele lor...

Intru insa in joc si propun la randul meu - First rule of survival by Petra Akanian: "Just because you trust someone’s motives doesn’t mean you can trust them to do it right."

Cugetarea e - vorba lui Timica - adanca foc... prostul s-ar putea sa aiba dreptate, dar - Dumnezeule! - daca este si harnic, ne-am dat foc la valiza!

[punkeru]

Salve!

Bune cugetarile, deviez un pic subiectul si fac paralela cu muzica din topicul anterior Elliott Murphy care da l-am vazut si este super, si muzica este buna(chitara, voce etc)...te linisteste.

Ce pot sa spun: apropo de plante care mi-au supravietuit (cateva opuntii care cand eram mic mama mea le tot dadea de colo colo, au stat si in zapada, ploaie mocaneasca de cate 2 saptamani incontinuu (stateam atunci in Zarnesti-Brasov), le am si acum, sunt in sol direct pe timpul verii si arata senzational.

Vorba aia: Aut vincere, aut mori! - Ori învingem, ori murim! - cam asa si cu supravietuirea.


Numai bine!

[Gino]

Buna seara

Revin, asa cum am promis, cu o situatie cu care, sigur colectionarii mai in varsta s-au confrntat in decursul timpului.
La un moment dat, din cauze necunoscute, o Mammillaria ( Dolichothele ) longimamma, a cedat.
Singurul lucru pe care l-am mai putut face, a fost sa prelevez mamilele inca viabile, lucru pe care l-am si facut, dar din nefericire am uitat respectivele mamile la tara.
Norucul a fost ca au ramas undeva la umbra ( se intampla prin iulie ) si dupa doua saptamani erau destul de deshidratate, iar unele dintre ele de nerecuperat.
Pe cele care mi s-au parut inca viabile, le-am adus cu mine si le-am plantat in nisip.
Stratul de nisip este de aproximativ 2 centimetrii, iar sub el se afla pamant pentru cactusi din comert ( Ungaria )
In acest moment mamilele arata asa :

Nu au fost niciodata udate, ci doar pulverizate usor la 7 - 8 zile.
Verificata acum cateva zile, una dintre mamile prezenta doua radacini de aproximativ 3 centimetrii lungime, ceea ce ma face sa cred ca si celelalte mamile si-au format radacini.
Daca lucrurile decurg normal, probabil ca in primavara vor apare si noile plantule.
Acesta este un exemplu de supravietuire, dar si o metoda de inmultire...pe care nu vreau sa o folosesc prea des.
Am vrut doar sa va arata de ce sunt in stare ...bucatele de cactus, ca sa stiti ca se poate....