Dansand cu cactusii. Despre frumos si arta plantelor.

[covi.membru.retras]

Buna tuturor,

Acest topic ar vrea sa fie axat pe doua teme.
Pe de o parte  prezentarea cactusilor si surorilor lor in ale suculentei in arta peisagera sau decorativa de interioare, adica landscape, minipeisaje gen dishgarden de exterior sau interior (cele adevarate in care cactusii o duc mult si bine si nu falsurile de azi lipite cu lac sau silicon), ghivece cu scop si pretentii decorative si, daca mai practica cineva, cultura pe postament, minunate peisaje inalnite candva prin balcoane.
Pe de alta parte se vrea un ring de dans in jurul cactusilor si a partenerelor lor, celelalte suculente, sub forma amintirilor, povestilor traite sau auzite sau al fotografiilor cu plante care v-au impresionat prin frumusete.
Despre arta peisagistica in maxi sau mini peisaje sau prezentarea plantei intr-un "ghiveci" si ambient aparte cred ca se intuieste ce vreau sa spun. Se pot pune fotografii cu ce am vazut si purta discutii la obiect despre tehnici si materiale auxiliare.
Celalalalt aspect e putin mai altfel si am sa revin asupra lui.

De ce am ales sa fie impreuna in acelasi topic cele doua? Pai expunerea in maxi si minipeisaje cu scop anume estetic si de a bucura ochiul nu e tot un dans cu aceste plante? Cei care au incercat asa ceva sa-si aminteasca cum au facut, de cate ori s-au indepartat sa priveasca apoi s-au apropiat sa mai aranjeze, ajusteze pozitii, s-au aplecat – s-au ridicat si apoi iar din alt unghi sfarsind prin a se roti de cateva ori in jurul plantelor. Pentru cel care nu stie ce se intampla, vazute de la distanta, aceste miscari apar ca un dans bizar.

Sper sa nu se supere Eduart cand am sa afirm ca articolul lui privind Rock Garden e un “dans” cu tema peisagistica.
Nici Gino daca spun despre colectia lui de timbre tematice ce a prezenta-o pe forum ca e tot un “dans”.
Nici alti daca afirm ca povestile lor despre primul cactus sunt despre “primul dans”.

In plus a discuta despre “gradinarit” e mult mai placut daca se mai presara povesti din cand in cand. Desigur daca cineva vrea sa dezvolte “creatia lui peisagistica” poate deschide topic aparte, dar sunt multe care sunt prezentari sau povesti pasagere si cred ca e bine ca aceste sa fie adunate undeva.
Sper sa nu ma trezesc cu afirmatii de genul: Fugi de aici! Vrei sa chinuiesti un cactus in dish-garden. Adevarta arta consta in a alege plante potrivite si a le crea conditii in care sa prospere si sa supravietuiasca cat mai mult.
Nu ca o colectie de cactusi nu e frumoasa, dar nu e frumosul destinat amenajarii spatiului in care traim. Desi si “dansul” colectionarilor e tot un "dans". Dar el e regasit pe tot forumul. In plus cred ca ca fiecare colectionar a inceput cu un cactus sau mai multi care l-a sau l-au atras pentru ca i se parea frumos si nu din curiozitate botanica.

Asta vara am vizitat colectiile lui Misu si BB carora le multumesc pe aceasta cale pentru bucuria pe care mi-au facut-o dandu-mi ocazia sa vad colectionari, sper sa nu se supere daca afirm, dansand dansul pasiunii in jurul plantelor lor. Eu nefiind colectionar ma bucur mai mult sa vad partea estetica a plantelor si sa savurez in tacere pasiunea ce o citesc in ochii colectionarilor.

Colectia de plante a lui Misu pe langa partea de cercetare din punct de vedere hardy e si un studiu privind posibilitatile acestor plante in arta peisagistica de la noi. Desi nu stiu daca urmareste si acest lucru. L-as intreba dac a aflat cum se numeste acea planta autohtona, micuta, cu frunze aciculare, suculente. Gandindu-ma la ea mai tarziu, nu cred ca e un sedum, din amnintire parca imi seamana cu o anumita specie de saxifraga ce creste si pe la noi dar in zone de munte. Daca nu ma insel, caci totusi nu stiu ce e si doar mi-a amintit de o anume saxifraga.

Cat despre BB si colectia lui ce sa zic in plus fata de rezultatele pasiunii lui care se gasesc peste tot pe forum. E un profesionist norocos caci ii place ceea ce face. Iar cand iti faci meseria cu placere in mod sigur ai si rezultate. Avea si un hibiscus cu o floare in doua culori ciudat de perfect separate. L-as intreba daca si alte flori au fost la fel si daca a reusit sa  multiplice planta. Poate e prea devreme pentru afirmatii privind stabilitatea modului de inflorire. Nu deviez de la subiect, pardon dans, caci era un hibiscus crescut printre cactusi.

Am scris ca am sa revin asupra a ceea ce am numit dans.
Miscarile de baza se executa prin cuvinte sau poze. Sau combinatii ale acestora dupa cum fiecare are chef si ce ganduri sau amnintiri ii trec prin cap legate de viata in preajma cactusilor.
Asta privind un un cactus, doi sau o turma intreaga. Pot fi doar unul sau doua cuvinte sau chiar o poveste intrega insotite daca e nevoie de o poza, doua sau de ce nu de un album intreg.
Dansul e la alegerea fiecaruia nefiind impusa o anumita tema, asa cum nici la taifasuri nu se cere tematica. Conditia e ca discutiile sau monologurile, pozele sau albumele, sa “danseze” cu cactusii.

Pot fi amintiri de genul primului dans cu primul cactus, prima floare de cactus, prima intepatura si primul suspin in spin sau prima lacrima dupa un multiubit cactusel. Dar nu e necesar sa fie prima sau primul, poate fi si a doua, al doilea a... si desigur nu e neaparat necesar sa fie cactusul eroul principal poate fi si secundar functie de amintire, de inspiratie, conditia e sa fie. Nici macar cactus, o suculenta e de ajuns.

Cactusii bunicilor daca au fost, cum e amintirea Craciunitei cu flori rosii. Poze alb-negru sau sepia, ce bine ar prinde sa fii inspirat la momentul potrivit. Dar timpul trece si de cele mai multe ori singura poza cu care ramai e amintirea. Cineva spunea pe undeva ca singurul bagaj care il luam cu noi cand pornim in marea explorare cosmica a universurilor paralele ar fi amintirile si dintre ele cele mai pretioase sunt cele legate de relatiile interpersonale, caci explorarea, ultima, e solitara.

Pot fi povesti despre farmacista din colt si cactusul ei din vitrina si de cate zambete au fost sacrificate si cata lupta diplomatica a fost necesara pentru a obtine un pui. Pui de cactus desigur. Despre reusita sau nereusita, concretizate fie in bucuria unui nou nascut in ghiveci fie in oftaturi de fiecare data cand vezi o vitrina.

Povesti despre prima tepoasa sau suculenta grasuta  pe care ai adus-o de la servici. Eu am o Hawortia, care are peste douazeci de ani, adusa de la combinatul unde lucram pe atunci. Inca traieste bine mersi si chiar s-a si inmultit un pic. Adica sper ca inca e bine mersi ca acum e in custodie si n-am vazut-o de aproape o juma de an si cine stiie cand oi mai vedea-o. Dar probabil ca ma asteapta cuminte sau poate m-a uitat, ca trebuie sa se simta cu adevat bine daca a trait atat si e de multi ani in custodie, peste15, ca nu am vrut sa o mai iau vazand cat de bine ii merge unde era, iar custodie mai buna decat casa parinteasca nu se afla alta pe lumea asta. Nu e cea mai super-model Hawortie dar e Hawortia mea de acum 20 de ani si mai bine. Habar nu am ce specie e si nici nu conteaza, e Hawortia mea pentru ca eu i-am mai schimbat pamantul din cand in cand chiar daca nu era la mine. Am o verisoara care are o muscata care e in familie de mai bine de 70 de ani. Muscata, nu verisoara desigur, desi timpul trece pentru toti. A adus-o un strabunic de la fabrica unde lucra pe atunci. Strabunic pe care nu l-am cunoscut decat din poze, din povesti si .. prin aceasta muscata. E o unica in lume, o zonale cu sprancene arcuite in verde veronesse pe catifelatul obraz al frunzei de smarald cu luciri in citron si cu buze rosu aprins in forma de petale. Tot de muscata vorbesc, desigur nu de verisoara. Muscata asta e cu totul aparte. Sigur de-a lungul timpului a trecut prin repetate cicluri: timida adolescenta, splendoare adulta, apoi inteleapta incarcata de ani, caci nu e reintinerita decat atunci cand ea insaasi cere aceasta si se transforma in butas ce devine iar adolescenta si ciclul se reia. Dar de fapt e mereu aceiasi. Is The Family. Hawortia mea se incapataneaza sa ma astepte asa cum am adus-o. Doar s-a mai lungit. Parca s-a mai si implinit ceva si s-a inconjurat de cativa copii. Pacat, nu are nici o sansa sa devina The Family.

Povesti de demult sau chiar recente. De cum ai intrat in vorba cu blonda de la standul firmei Adaria din Iulius Mall doar pentru a trage putin de timp si ai vizita pe aceasta cale pe adarieni uitandu-te la cactusii lor. Dar n-am luat nici unul, desi tentatia a fost mare ... n-aveam cum si n-aveam unde fiind nomad prin lume. A ramas doar regretul ca nu am apucat sa-i vad si pe viu, intrand in criza de timp la un moment dat. O incurcautara, nu mai stiu era blonda sau bruneta, poate de amandoua ca am trecut de doua ori, vede-se treaba ca am imbatranit daca m-am uitat mai mult la cactusi, ori poate am fost iar copil in fata tarabei cu bunatati.

Pot fi orice fel de povesti, amintite sau uitate, vesele sau triste, banal-normale sau paranormale, reale sau imaginate.
Pot fi si vorbe aruncate in gluma.
Se poate pune si doar o poza punctata doar de un cuvant sau niciunul. Eventual slide-show exibition.
Si poate fi orice ritm.

Sper ca nu vor fi probleme cu afisarea in galeria forumului de poze axate pe frumos despre aceste plante. De fapt cate nu sunt deja acolo sau care nu e? Daca va fi o problema de spatiu vom putea folosi albumele virtuale mai ales cele care pot “incastra” imagini aici. Doar ca, albumele astea, cate o data pot dispare fie si prin omiterea accesarii lor un anumit timp cand contul poate fi sters fara intentia autorului. Nici nu stiu daca am ales bine locul topicului si cat de binevenit e, dar aprecierea asta apartine de dansul moderatorilor.

Prima parte a titlul topicului mi-a fost sugerata nu de un film ci de momentele pe care le-am trait savurand subiectele si viata forumului de-a lungul anilor.

Sper ca am fost destul de clar. Topicul, o arie despre discutii privind cultura plantelor pentru frumos si un ring de dans al gandurilor, povestilor si amintirilor legate de plante.

Ce sa mai zic? Pote un dans.
Echinopsis, unul sau poate chiar primul din lista de cactusii a incepatorilor. Nici vorba de multimea  speciilor incluse azi in gen. E anonimul. Cel pentru care echinopsis a devenit un nume comun. Cel fara epitet, banal, intalnit peste tot.  
Sigur vor sari unii, nici un cactus nu e banal! Ba este, banal, tocmai pentru ca-i extraordinar. Extraordinar de modest. Modestul care rasplateste prin forma si forme ce uneori se revarsa exotic cu impresii de minicolonie sau care daruieste un superb dans al florii ce incepe spre seara si tine toata noaptea pana a doua zi spre amiaz.
Modestul langa care merita sa stai si sa-i asculti povestile. Povesti cu nimic mai prejos decat ale oricarei raritati. Modestul care are o longevitate de netagaduit. Fie in colectii insotind colectionarul din copilarie pana la sfarsit, fie asezat in vase de ceramica cu ambitii pozitionate intr-un mediu cu pretentii sau pur si simplu asteptand rabdator, intr-un ambalaj reciclat, pe un pervaz scorojit al unei case, unde:
“Doar luna de mai trece
Ca s-o viziteze-n treacat.”
Cum spunea Goga, undeva, candva…
E partenerul tuturor.
Pentru un redneck, e … “just the girl next door” care nu are nevoie de stilist pentru a arata bine , “but … what a girl!”
Pentru cei care stramba din nas la rosul gatului ars de soarele sudului, e regele cactusismului superbului sfarsit de secol XIX si inceput de secol XX, cand lumea se deschidea muritorului de rand ce visa la Expozitii universale si sa prinda aripi pentru a zbura in vazduh, in contrast cu jalnicul sfarsit de secol XX si inceput de secol XXI marcat de razboaie universale, de individualism si communism, in contextual unei acute crize energetice, a unei crize de mediu si a unei crize economice. E un victorian ce apartine perioadei in care inca plantele ajungeau pe batranul continent si in sacii marinarilor, aducandu-le tuturor bucuria parfumului calatoriilor pe alte meleaguri si a placutei visari la explorari si taramuri indepartate ce stimula nevoia de a sti mai mult, de cunoastere. E un membru al caselor de rand si in acelasi timp un membru al saloanelor cu pretentii de vals si bon ton. Al ceaiului de la ora 5. Al unei lumii in care timpul avea o alta masura si cand fericirea nu avea atatea pretentii ca azi si in consecinta oamenii erau mai calmi si zambeau mai des.
Da, e un Banal. E Cactusul!

Numai bine, Ovidiu.

[covi.membru.retras]

Buna iar,

Ce vad in josul paginii? Un rand ce fugea de la dreapta la stanga:

Licitatie: Astrophytum hb. cu floare rosie!

Deci cineva a deschis dansul licitatiilor. Asta da viata. Si mai spuneti ca-i iarna grea.
Desi nu licitez tare imi mai place sa urmaresc dansurile astea  :grin:
Neputandu-ma abtine deschid si vad ca sunt chiar doua licitatii.
Varsta 5 ani, diametrul 5 cm!
Mai mult, cineva s-a aruncat in dans cu strigarea: "Unde e poza??"
Cinci de "?", o fi vreo corelatie intre varsta, diametru si numarul de "?" sau numarul de "?" e cerut de culoarea florii?  :-D
Sunt curios de continuare.

Numai bine, Ovidiu.

[covi.membru.retras]

Buna

La sfarsit de decembrie anul trecut am vazut o amenajare care m-a incantat atat de mult ca nu m-am abtinut sa nu ma invart si sa o pozez. Regretam ca nu merge forumul sa pot sa arat si altora. Dar s-a remediat situatia.
Pe aici se acorda o importanta mare artei peisagistice, landscape. In general se prefera, arborii si arbustii. Arborii sunt foarte iubiti si ingrijiti. Pe langa ca sunt frumosi creaza un microclimat placut. Mai ales in nord am vazut arbusti taiati si condusi in forme deosebit de interesante. Cunoscandu-l pe proprietar l-am intrebat ce varsta aveau arbustii din fata casei lui, ca sa pot aprecia in cat timp au ajuns la forma respectiva. Si mi-a zis: Peste 30 de ani.  Desigur forma poate fi atinsa mai devreme dar o anumita maturitate in dantelaria ramurilor cere timp mai mult, iar dupa mai multi ani devin adevarate bijuterii. Dintr-un arbust mai in varsta, necondus, poate fi obtinuta de regula rapid o forma armonioasa dar stabilitatea acesteia cere antrenament si timp si desigur o anumita cunoastere a plantei.

Ca sa fac o paranteza. Domnul de care am vorbit, proprietarul de mai sus, e trecut de 80 de ani dar tot isi mai tunde singur gazonul. La el am vazut prima masina de tuns gazon care marunteste atat de bine iarba si o inglobeaza in gazon incat nu se mai vede ce a fost taiat. Eventual daca iarba a fost mai mare se mai face o trecere. Cand am remarcat, ca nu are cutie colectoare pentru iarba taiata, m-am aplecat si am cautat resturile prin gazon. L-am intrebat, mirat, unde e iarba taiata. Mi-a raspuns: Be smart ... Fii istet, hraneste pamantul.

Aici in sud vad ca se prefera tot arbori si arbusti dar, desigur datorita climei, se pune un accent mai mare pe palmieri.
Peste tot si aici si in nord am vazut frecvent utilizate si plante suculente. In special yucca, cactusi de regula opuntii si agave. Agave mai mult in sud.
Unele peisaje sunt atat de frumuoase ca nu te poti abtine sa nu te opresti o clipa, sa le admiri si sa le multumesti in gand celor prin efortul carora au fost create pentru a te bucura si tu trecatorul de ele.
Toate acestea sunt general realizate pe baza de proiecte intocmite de specialisti in landscaping. Dar cred ca si cu pasiune ca altfel in domeniul asta nu se poate.

Mai rar am vazut "peisaje" axate complet pe genul Xeric garden. Adica care sunt exclusiv din plante cu rezistena mare la seceta. Aici in primul rand se intalnesc suculente si ierburi, unele foarte inalte, rezistente la uscaciune, completat cu cativa arbusti specifici. Si desigur rocarie.
De un astfel de peisaj vorbeam la inceput. Dar mai bine las pozele sa vorbeasca.

         

         

         

           

           

         

 

Eu am reusit sa identific "scaunul soacrei"  :-D . Poate reusiti voi mai mult. Mi-ar place sa stiu in special cel inalt din care am dat si un detaliu de truchi ce e. Are peste 4m, catre 5 m,  inaltime.

P.S. Parca era mai fain in noul-vechi forum ca puteam afisa pozele in format mare. Da sa nu ...  ca e bine si asa.  :-D
Totusi incarcarea mai multor poze e greoaie. Nu era usoara nici in celalat.
Daca se va mai lucra la o varianta, niste butoane mai rapide de a incarca mai multe poze deodata si un buton direct de inserare poze din galerie atunci cand se "reply to topic", ca sa nu tot oscilezi intre raspunsuri si galerie copiind coduri, ar fi tare binevenit.

Numai bine, Ovidiu.

[covi.membru.retras]

Buna

Pornind de la o discutie …

Nu m-am gandit la aspectul mutilarii discutiilor daca se muta anumite mesaje, chiar cu buna intentie de a le regrupa pe teme. Acum daca ma gandesc mi se pare ca e ratiune in a fi laste asa cum s-au nascut. Eu o priveam ca o mutare dintr-un colt in altul al celor care discuta, daca vor sa dezvolte discutii mai ales cu  zambete ce largesc aria discutiilor.
De altfel si mie imi plac astfel de discutii, cred ca s-a observat asta. Poate imi plac prea mult. De asta am vrut sa le adun pe acestea, nu de alta.

Cat despre discutia privind taxonomia, asta e prea interesanta ca sa fie neglijata. Insa eu ma refeream la discutii libere cu aplicatii practice si nu la cele gen articole si ar fi bine sa fie un subiect cu eticheta lipicioasa, adica agatat undeva sus, sa fie usor de accesat si vizibila tot timpul.
O intrebare de genul daca e corect un nume de cultivar cum e scris mi s-a parut o pornire foarte buna a acestor discutii si de asta m-am gandit la mutare. Parca nu mai are haz daca e reluata discutia exact in acelasi mod pentru a face introducerea la subiect si orice discutie ar trebui sa aiba o introducere. Eventual ar putea fi citata in subiectul nou de discutii si continuat acolo.

Oricum eu nu am ce reprosa zambetelor asa ca aici sunt chiar bine venite, doar am zis ca-mi place tonul degajat, chestia era ca daca ma bagam si “io”, in discutia de la care am pornit sa scriu acum,  degajam prea mult mai ales ca vroiam sa profit de graba lui Eduart cand a scris ceva, ce a editat cand a avut timp (am banuit ca a fost graba altfel scrie mai cu amanunte), si sa ajung  cu discutia,  pana la a sugera concluzia ca poate aproape toti cactusii ce-i detinem ar trebui poate sa aiba epitetul scris in ghilimele. Deoarece majoritatea sunt plante obtinute cultura, mai mult poate din seminte obtinute in cultura.
Asa cum as deduce eu din art.28.1 nota.4 ex.1  Codul International de Nomenclatura Botanica in vigoare adoptat la Congresul International de Botanica, Viena 2005

http://ibot.sav.sk/icbn/main.htm

Articolul de mai sus spune ca plantele aduse din salbaticie in cultura isi mentin numele dar face niste note si la nota 4 as deduce altceva (a se vedea linkul de mai sus).
Dupa mine e evident ca plantele aduse din natura dupa inmultiri successive devin adevarate cultivaruri si mai mult apar varietati/soiuri care nu se regasesc in natura.
Mai complicat nu stiu cum sa tratez o planta obtinuta din seminte colectate din natura.
Desigur nu ma refer la hibrizi.
Dar nu am gasit pe net si Codul International de Nomeclatura pentru Plante Cultivate decat pe pagini care cer bani pe brosura. Sunt insa destule pagini despreacesta.  Dar n-am gasit si “legea” (publicata gratuit desigur) ori de acolo trebuie pornit intotdeauna cand vrei o discutie la obiect in domeniu.

De ceva vreme ma chinui sa ma uit prin Codul International de Nomenclatura Botanica. Partea proasta e ca uneori pentru mine nefiind botanist nu e clar, alteori dupa ce e clar cand trec la practica devine confuz sau si mai rau uit ce am citit. De asta cred ca o discutie ce ar colecta toate informatiile de pe for si mentinuta in actualitate ar fi utila. Desigur e si aspectul mutilarii discutiilor. Poate ar fi buna atunci practica citarii in acea discutie colectoare de care vorbeam si nu s-ar mai mutila subiecte. Dar cine sa o faca?

Cat despre a ajunge la un rezultat el nu poate fi obtinut decat daca se cade de acord de la ce se porneste, in ce context se discuta si unde vrem sa ajungem. Altfel eu as zice ca orice nume e corect atata vreme cat stim despre ce discutam. Daca insa vrem corectul absolut aceasta poate fi conform celor ce au putere de a reglemnta in domeniu si trebuie sa ne conformam Codurilor. Si chiar daca pentru o vreme poate fi un nume corect la un moment dat se poate modifica. Codurile se pot modifica prin completare, simplificare sau modificare. Asa cum Codul de la Viena a abrogat pe cel anterior.

Legislatie botanica. E plictistor de-a dreptul dar necesara daca se vrea un rezultat. Problema mea e ca acum am ambitia sa identific unele plante, (nu cactusi ca asta pot sa intreb aici ce e) si in final oscilez pentru planta mea intre doua denumiri (cazul fericit cand nu oscilez intre mai multe). Uneori incercand sa vad diferentele constat ca ele nu prea sunt si ba mai mult unii le considera sinonime, dar nu toti. Incerc sa ma dumiresc macar dupa hartile de raspandire a speciilor, harti pe care le gasesc de regula pe net. Si confuzia poate deveni mai mare. Unele harti spun c-ar fi ambele intr-o anumita arie altele ca nici una. Uneori mi-ar veni sa cred ca am descoperit o planta ce nu a fost semnalata intr-o anumita zona, asta dca n-as sti valoarea relativa a hartilor ce le am.
As intelege daca as gasi explicatia, cum e pentru unele specii de insecte, ca identificarea precisa nu poate fi facuta decat de un specialist prin observarea la microscop a unor organe interne. Desigur e necesar sa ai si descrierea facuta de cel care a consacrat specia si de specimene bine conservate si identificate.
Dar uneori la plante din tot ce gasesc raman cu nedumiriri: e o singura specie cu mai multe denumiri sau mai multe specii fiecare cu denumirea ei? Daca as gasi macar confirmarea ca conform lui cutare e aia iar conform cu cutare e cealalta, inca ar fi bine. E plictisitor si totusi pentru a sti despre ce vorbesti e important ca o planta sa fie unic determinata sub aspectul numelui. Cred ca toti care folosesc si alte nume mai vechi ar trebui sa faca mentiunea numelui in vigoare in prezent, chiar daca ei nu sunt de acord cu acesta.

De ce am ambitia a identifica? Pai daca fac o fotografie, eu ce nume pun sub ea? Din fericire nu mi se intampla prea des asta, adica ambitia de a identifica, ca nu as mai avea timp de nimic impotmolidu-ma la tot pasul. Oricum cand va fi o clasificare pe baza genetica, s-a zis cu amatorismul si amatorilor nu le va  mai ramane decat sa se bucure de plante si fotografii asa cum sunt.

Un exemplu:
Oscilam la o identificare.
Anagallis arvensis subsp.foemina sau Anagallis foemina? Sunt una si aceiasi specie sau doua? Cautand m-am incurcat mai rau. Ca mai apare un Anagallis caerulea. Aici:

http://luirig.altervista.org/schedenam/fnam.php?taxon=Anagallis+arvensis+ssp.+foemina

zice ca-s sinonime. Dar imi adauga un al patrulea nume Anagalliss arvensis subsp.caerulea care nici nu am vrut sa-l mai bag in seama.

IPNI imi genereaza ca-s toate nume valide, dar dupa cum m-a lamurit Eduart nu pot deduce de acolo nimic despre sinonimie. Adica cum e mai rau nici ca da nici ca ba. Daca macar nu gasea unul si as fi dedus ca e un nume invalid …

Chestia e ca pe alte pagini le-am gasit ca specii distincte in care spuneau de diferente pe care eu nu le vad nicidecum in pozele lor. Ba din contra. Nici nu sunt precisi in descrierea diferentelor. De exemplu zic ca una are codita (pedicelul) florii mai scurta sau egala!!! Pai daca poate fie egala ce diferenta mai e si aia? Unii zic ceva despre cum imbraca caliciul bobocul dar nu-s convingatori …

In fine, o nebunie. Boala grea, cred ca ar trebui sa ma las de incercarea de a mai identifica ceva ca amator.
Planta am gasit-o pe un camp cand umblam sa pozez niste opuntii.
Hai sa va arat si voua planta. Precis o cunoasteti, poate cu floricele roz-portocaliu. Ca e o consateana din Europa care e si pe la noi si pe care am gasit-o ajunsa si pe aici. Dar numai aici i-am remarcat cat de frumoasa ii este floarea si culoarea. Si la noi avem si specia cu floricele albastre. Dar ramane intrebarea, eu ce nume scriu sub poza? Doar nu oi scrie Planta cufloricele. subsp.albastre? Era bine daca in astfel de situatii se inventa semnul care sa avertizeze: identificare in camp facut de amator.

   

Cred ca mult mai practici sunt cei care se folosesc de denumirile comune si ii lasa in pace pe taxonomisti, dar .....
Imi plac doua nume comune, angloxasone, pentru planta de mai sus: poorman's barometer (barometrul saracului) sau shepherd's clock (ceasul pastorului), pornind de la comportamentul plantei in functie de ora (soare) si vreme. Nume commune sunt mai multe, dar in domeniul asta fiecare are dreptate si nu exista contradictii nici cand sub acelasi nume avem doua plante total diferite. Nu-i stiu numele comun in limba romana.
Poate ar trebui sa ma multumesc cand reusesc sa identific familia. Traditional planta de mai sus e incadrata in familia Primulaceae. Dar mai nou cica e in familia Myrsinaceae … Dar IPNI mentioneaza ca genul Anagallis e in familia Primulaceae. Tot e ceva … dar pe pagina lor cica sa-i atentionezi daca cumva e vreo eroare sau ceva nu a fost adus la zi. …. :-x

Asa … si pentru ca sa ma reintorc la cactusi si sa profit de conexiunea ce o pot face cu pagina in italiana ce am dat-o  mai sus. Pe acelasi site se poate gasi raspandirea in Europa pentru Opuntia ficus-indica:

http://luirig.altervista.org/schedeit2/fo/opuntia_ficus-indica.htm

Dupa cum se vede din harta, poate atinge zone mai nordice decat unele din zonele noastre. Oare s-ar putea comporta invaziv si la noi? In unele zone cred ca s-ar putea in anumite perioade de ani cu ierni usoare. S-ar putea ca in iernile grele sa dea inapoi. Dar cine stie.
Pe aceiasi pagina in stanga jos se mai pot accesa harti pentru inca patru specii de Opuntia naturalizate.

Numai bine, Ovidiu.

[covi.membru.retras]

Buna

Dupa cum am spus cactusii sunt folositi destul de frecvent in decorul spatiilor verzi. In special opuntiile. Si sunt ingrijite cu drag de cei care le au.

Am vazut o opuntie gigant ce sta sa cada. Cineva i-a pus un sprijin.

 

M-am gandit la cum proptim noi pomii prea incarcati de fructe.  :-D
Detaliu de constructie:



si cateva detalii planta:

   

M-am gandit ca poate planta se grabeste sa infloreasca inca o data, pozele fiind facute in data de 30 decembrie si nu mai vazusem altele puse pe inflorit. Dar dupa vreo 10 zile am mai vazut vreo doua. Timpul a fost cald si placut. Abia in ianuarie a fost o saptamna cu ingheturi usoare, noaptea.
Nu stiu ce ar fi putut afecta bobocul negru din penultima fotografie. Mi-a amintit de unii boboci de la daliile de la noi care se ofilesc fara a se mai deschide. In ultima fotografie banuiesc ca golul acela ar fi al unui boboc ce a cazut poate din aceleasi motive, dar nu sunt sigur.

Cat despre opuntie cred ca s-a inclinat odata pentru ca era prea inalta si probail s-a dezechilibrat cum a crescut si in principal datorita vanturilor care uneori sunt foarte puternice aici. Am mai vazut opuntii rupte de vand.

In privinta cultivarii opuntiilor pentru decor in bordurile trotuarelor, am vazut mai demult in nord, trei opuntii foarte frumoase cu cladodiuri mari de un verde deschis inspre alb-arginiu (desigur nu mi-am batut capul cu identificari pentru ca stiam ca nu o sa o pot identifica  :-D fiind prea multe si si posibili hibrizi, desi azi am o banuiala la ce a fost) Nu erau foarte inalte, cam 1-1,3 m, dar se extinsersera bine pe trotuar si ceva si pe drum. Imi placea sa trec sa le vad. O data, prin februarie daca imi amintesc bine, trecand pe acolo am vazut ca au fost taiate foarte puternic, practic ce a ramas erau doar niste trunchiuri scurte cu cateva cioturi. Mi-am zis ce pacat ca renunta la ele, dar intradevar cam se extinsesera spre trotuar. Dar nu a renuntat, a fost doar o toaletare puternica si opuntiile au reinceput sa se refaca. Am impresia ca pot fi conduse prin taiere, cand le-am vazut ultima data aveau un aspect frumusel. Din pacate nu am poze cu ele.

Cred ca opuntia de mai sus a fost condusa sa nu aiba ramificatii decat la inaltime si poate si asta a fost una din cauzele pentru care s-a dezechilibrat. Oricum e uriasa si asa. Cred ca avea peste 3 m inaltime cand statea dreapta.

Numai bine, Ovidiu.

[BB]

...da, superb articolul, eu l-as muta ca articol de deschidere a forumului. Este spectaculoasa gradina amenajata cu cactusi si suculente. Ca unul care ma ocud de landscaping, pot spune cu mana pe inima ca acel om intelege limba plantelor, ba chiar o vorbeste. Este al dracului de greu sa iti iasa o gradina reusita, si este si mai greu sa o intretii. Asta, daca nu intelegi plantele, florile, tot ceea ce ne inconjoara...

Multumesc pentru aceasta descriere, chiar ma bucura cand vad ca se poate...

BB

[covi.membru.retras]

Buna

Buna BB, ma bucur ca ti-au placut pozele. Desigur ca pozele pot fi folosite oriunde, si pe prima pagina. Nu ma deranjeaza, din contra ...
Poate mai putin mormaielile mele, ca nu le pot face sa fie afisate pe forum in format mare, ca sa fie mai usoara vizualizarea...  :-D

Am vrut sa raspund mai repede dar am tot amnat ca vroiam sa mai pun niste poze, insa abia acum am gasit timpul. Pozele sunt facute sambata trecuta, 30 ianuarie, cand am fost in Beeville si spre surprinderea mea am constat ca o Yucca infloreste. De fapt doua. Nu e decat un petec micut de "aranjament" decorativ, de yucca si agave, intr-un colt al parcarii unui liceu. Am zis aranjament, de fapt e asa ceva simplu, de decor, fara pretentii si fara o intretinere anume, pe o suprafata mica, dar arata bine, mai ale yucca profilata pe cerul albastru. Totusi din prima poza de mai jos se vad si o parte din pietrele mai mari puse anume cu scop decorativ.

Tot in prima poza, dreapta jos se vede o alta specie de yuca, de talie mica, fara tulpina vizibila, cu frunze lungi si subtiri care a inflorit anul trecut (se vede inca floarea uscata).

 

Floarea, inca in faza de boboci, pe langa ca este relativ inalta, este foarte groasa, avand diametrul cam ca a unui brat de barbat putin peste mediea obisnuita (masurat aproape de nivelul umarului). Detalii floare:

 

Frunzele la yucca inalta, din imaginile de mai sus, sunt foarte tari. Pasarile, mai ales cele de talie mica, pot sta foarte confortabil prinzandu-se cu ghearele de fruza.



O parte din agave:



Detalii frunza agave, poate le identifica cineva:

 

Pui agavelor apar fie aproape de planta mama fie uneori la distanta destul de mare. Mai jos sunt iesiti la o distanta nu prea mare, totusi se vede ca nu au iesit langa planta, insa am pus fotografia anume pentru a se remarca culoarea rosie a varfului frunzei la plantele tinere. De fapt si la plantele mature de mai sus ar fi un rosu, sau asa am vazut eu, dar atat de inchis incat chiar si privite direct (deci nu numai in foto) apar ca negre sau aproape negre. (Diferit fata de agavele variegate ce le-am afisat la gradina xerica de mai sus unde erau de un rosu viu si la plantele mature. La celelalte agave tot din acelasi set de poze se vad varfuri ca la ultimele ce le-am afisat acum).




Nota: mai jos am facut un experiment. Am pus aceleasi poze de mai sus dar afisate altfel. Cu clik stanga o data poza se afiseaza mare direct aici in mesaj. Inca un clic si se afiseaza in format mic la loc.
Daca se face "clik" pe toate, doar cate o singura data, raman afisate mari si pot fi vizualizate mai usor, ramnand mari pe durata pe care se citeste mesajul. Adica fara pendulari inspre galerie. Cel putin asa apare la mine. Nu stiu la altii cum se vede. Initial am vrut sa sterg modul de afisare de mai sus dar la final m-am gandit ca poate atunci cand se transfera pozele din sectiunea tranzit a galeriei ar putea apare probleme cu afisarea in forma de mai jos asa ca am preferat sa las ambele varinate chiar daca sapectul repetarii pozelor nu e placut.





















Numai bine, Ovidiu.

[mih]

Salut Ovidiu !

 Nota zece pentru poze si prezentare ! Nota zece deasemenea pentru artificiile tehnice !
 O incantare pentru privire si suflet sunt aceste articole !
 Multumim mult !

[covi.membru.retras]

Buna


La umbra colectiilor in floare  


Daca te poti detasa putin si privi de la distanta spectacolul discutiilor unor colectionari, avansati si incepatori, observi de multe ori cum colectionarii cu experienta incearca sa-i “ghideze” pe cei incepatori. Dar nu-si dau seama de ce nu sunt convingatori si uneori se irita ca incepatorii par a vrea sa-i egaleze dintr-o lovitura, aruncandu-se spre piese greu de procurat sau extrem de dificil de intretinut. Nu e intotdeauna o pornire de a egala. Colectionarii avansati nu mai inteleg pornira naturala a incepatorului de a experimenta. Pornire care se atenueaza la multi asa numiti avansati fiind preocupati mai mult de a-si mari colectia fara risc si ca atare fara a mai fi ghidati de un anumit fel de curiozitatea candida care este specifica incepatorilor manati de o pasiune ingenua. Si chiar dorinta de a egala un model de colectie e o pornire naturala care mie mi se pare uneori plina de o incantatoare inocenta.

Pentru a te lasa “ghidat”, mai intai trebuie sa simti placere in discutii si apoi, sau mai ales, sa nu simti ca esti ghidat. Asta se numeste manip**are dar o practica si dascalii cu har in scoala asa ca nu e un cuvant condamnabil indiferent de context.

A colectiona ceva este o pasiune interesanta si palpitanta in acelasi timp. Cred ca e pacat a se pierde o astfel de pasiune din pricina unor porniri gresite sau exagerate care in final duc la pierderea placerii de a colectiona.
Oricum in domeniul plantelor poti sa privesti pasiunea si sub aspectul a cultiva, care inglobeaza un numar de pasionati ce include pe cel al colectionarilor.

Si eu am impresia ca multi incepatori se arunca gresit inspre colectii exhaustive sau si mai rau se arunca spre raritati care pe langa ca sunt scumpe sunt atat de mofturoase incat, cum se poate intampla si in cazul cactusilor, le zic iute pa. Si in final datorita limitarii de spatiu, buget si timp si datorita esecurilor ajung la deceptii care ii fac sa renunte.
Dar incerca sa opresti un incepator entuziasmat de la asta. De la mirajul numarului si mirajul raritatilor! Mai ales ca si tu colectionarul azi avansat ai fost candva la fel.

Pe de alta parte daca reusesti sa tai elenul, avantul pasiunii, unui incepator cred ca e la fel de pacat.

Poate ar fi o posibilitate daca ar fi colectionarii cu vechime care sa aiba o colectie specializata in anumite plante considerate “banale”, “nedificile” “ne-raritati” redusa in numar dar foarte bine documentata si condimentata din plin cu interesantele discutii si povesti de care orice planta dispune, fie ea regina, fie ea cenusereasa. Si care sa mai si fie activi in discutii incat sa poata constitui modele. Incepatorii se orienteaza de regula dupa modele.

Insa daca vii tu, colectionarul, cu ani de experienta in distractie cactusista cum vede un incepator un colectionar si dupa ce, tu colectionarul, te-ai delectat cu toate bunatatile, cum percepe incepatorul raritatile si traind in abundenta cum percepe un incepator numarul mare al pieselor din colectie si ii spui ca si o minicolectie de cactusi usor de intretinut si de procurat daca e bine identificata si studiata constituie valoare si satisfactie, incercand sa-l ghidezi pe fata spre ceea ce poate, ce va gandi si face acel incepator?

Parerea mea, de acum, e ca valoarea unei colectii nu sta in numarul de piese sau in numarul de raritati ci in numarul de ore pe care le traiesti din plin impreuna cu colectia ta si numarul de conexiuni pe care le faci atunci cand te documentezi si in acele clipe rare, in care in discutiile dintre doi sau mai multi pasionati de obiectul colectionarii, se stabileste o anumita comunicare ce transcende limbajul vorbit sau scris.

 Insa placerea e placere si cand colectia, indiferent cum e structurata sau identificata, nu-ti mai face placere in privinta aspectului sau al reorganizarii sau al studiului, ai incetat sa mai fii colectionar. Eventual din inertie te transformi intr-un avar care tot strange si strange si care nu intelege ca de fapt a devenit incapabil de a se mai bucura de “piesele” lui. O colectie trebuie sa fie in primul rand o placere si sa nu devina o povara, fie sub aspectul spatiului, bugetului sau timpului.

Vorbesc de colectiile de amatori si cred ca stiu ce zic mai ales ca am trecut prin asta intr-un alt profil de colectionare. Cunosc bucuriile prin care treci colectionand, bucurii ce constau fie in piesele achizitionate, fie in placute lecturi sau in studiul pe care il genereaza cu notite, fise sau caiete cu istorioare ale pieselor din colectia ta si mai ales crema, discutiile cu alti colectionari. Si placutele trairi alaturi de colectia ta. Dar in acelasi timp stiu si deceptiile cand constati ca te-ai irosit prin incercarea de a strange tot si de a obtine raritati, caci in final am abandonat. La un moment dat datorita deceptiei ca nu mai puteam progresa si fiind sentimental incapabil de reorganizare, prin renuntarea la unele parti in favoarea altora, am renuntat. N-am putut vinde nimic, fiind prea sentimental in privinta colectiei mele. Desi a vinde e cel mai bun lucru care il poti face pentru o colectie caci in mod sigur aceasta va avea valoare pentru cel care o ia, indiferent de intensitatea pasiunii lui sau mai ales daca nu e pasionat. In final mi-am tinut numai cateva amintiri si am donat totul, inclusiv literatura, unui prieten, pasionat si el dar la care pasiunea inca era activa. Singura conditie a fost ca atunci cand nu va mai avea chef sa vanda daca va fi in stare sau sa doneze mai departe si asta cat e inca in putere, caci am vazut de foarte multe ori colectii de valoare care in final au ajuns la gunoi dupa disparitia colectionarului.
Iar pentru un colectionar adevarat o piesa are valoare indiferent de valoarea materiala cu care circula pe piata.

In acelasi timp o colectie la un moment dat poate deveni si o povara caci iti cere si respect si responsabilitate, adica trebuie sa te asiguri ca undeva supravietuieste si simti intr-un final obligatia de a face ceva ca sa-ti ajunga colectia acolo unde crezi ca e pretuita.

Si colectia mi-a adus o ultima satisfactie vazand bucuria din ochii prietenului caruia nu-i venea sa creada caci stateam mai bine decat el. Satisfactie care a compensat pe deplin investitia mea materiala caci prietenii adevarati sunt foarte rari. Acum …, vorba unui filatelist care spunea ca ii e suficient ca i-a fost dat sa tina in mana chiar si pentru o clipa un “Cap de bour”, desi colectia mea nu a fost in domeniul filatelic si mie mi-e suficient daca am vazut odata de aproape o piesa rara. N-am regrete caci in domeniul acela de colectie a fost de ajuns.

In privinta a ce n-am colectionat am un singur regret, ca nu am acordat mai multa atentie ceramicii noastre pop**are. A celei autentice care inca se mai gaseste prin unele targuri. Fie ea romaneasca cum e cea de Horezu sau ungureasca cum e cea de Corund, caci sunt facute din acelasi pamant. Autentica chiar daca e  fabricata in zilele de azi. Inca se gaseste ceramica autentica. Abia la mii de kilometri am ajuns sa-i inteleg adevarata frumusete. Chiar si in formele simple a vasleor de lut cu destinatie de toate zilele.

Am vazut, relativ recent, un articol  interesant despre o echipa ce s-a deplasat intr-un sat din Oltenia renumit pentru arta  pop**ara, pentru a vedea si filma pe viu tehnica traditionala. Nu era in domeniul ceramic. Nu au mai gasit decat un batran care le-a spus:
-   Domnilor ati ajuns prea tarziu, trebuia sa veniti mai demult. Ultimul mester a murit cand inca eu eram tanar. Toti au murit.

In privinta suculentelor. E ca n-am dat mai mare atentie sempervivumului. Cred ca si Eduart simte asta. Dar de fapt e doar asa, un of si nu prea am regrete caci daca as fi avut plante bine determinate si cu locatii de la noi nu le-as fi putut asigura supravietuirea, mai ales sub aspect informational. Asa ca plante, fara nume, poate ca as fi avut cui le da.
In plus ma gandesc ca daca suntem prea lacomi si incurajam anumite practici mai ales prin achizitionarea de pe piata libera necontrolata si din surse dubioase a “pieselor” din natura, tu colectionarul cand vei vrea sa vezi plantele pe viu la ele acasa s-ar putea sa ai surpriza ca, atunci cand le cauti, localnicii sa-ti zica:
-   Domnule, ai venit prea tarziu. O parte au fost culese de colectionarii de la oras, restul de unii care au venit cu sacii pentru a le strange si a le vinde tot celor de la oras.
 Asa ca nu vei mai avea sansa de a vedea pe viu adevaratele piese rare, adica cu locatie la ele acasa.  
Ar putea ca unii sa zica: si ce-mi pasa mie oricum nu voi avea posibilitatea niciodata sa o vad la ea acasa fiind mult prea putin probabil sa pot ajunge sa vad acele locuri. Asta asa e. Cu unii nu ai ce face, asa sunt ei. Oamenii care se iubesc numai pe sine.  

Insa pentru un colectionar adevarat ii e suficient sa se documenteze despre raritati atunci cand nu le poate obtine fara a pune specia in pericol. El le poate vedea si smti si cu ochii mintii. Nu e acelasi lucru cu faptul de a avea piesa “pe viu” in colectie dar un colectionar adevarat doreste in final supravietuirea obiectului colectiei lui. Si unde, atunci cand e vorba de plante, pot supravietui mai bine decat la ele acasa, adica acolo unde Mama Natura le-a creat?
Ce ar putea insemna asta? Sa nu mai colectionam nimic ca punem speciile in pericol? Nicidecum, insa implica o mai buna documentare asupra a ceea ce vrem sa achizitionam si in special asupra onestitatii furnizorilor. In privinta raritatilor ramane totusi speranta ca undeva, candva, cineva sa fie atat de priceput incat sa se apuce si sa reuseasca inmultirea in cultura astfel incat acestea sa poata fi accesibile colectionarilor si in acelasi timp sa poata sa le promoveze pentru a ajunge la colectionari.
E cu totul altceva cand cineva e serios si e si in stare sa multiplice in cultura astfel de “piese” si sa le asigure un viitor in sensul ca nu se vor pierde dupa plecarea lui spre stele. Altfel spus ca luarea unei plante din natura si munca lui sa nu fi fost degeaba si sa poata pune la dispozitia colectionarilor plante cultivate, evitand astfel depop**area arealurilor, iar Mama Natura sa aiba timp sa se regenereze. Si ceea ce e minunat e ca astfel de oameni mai apar si astfel de fapte se mai intampla.
 Si nu e un lucru usor in domeniul sempervivumului caci hibrideaza de toata frumusetea. Noroc ca se inmulteste usor vegetativ. Si nu e facil nici sub aspect financiar caci ce-i intereseaza pe majoritatea care nu sunt colectionari ce locatie are. Iar cine vrea sa cultive anumite plante va trebui sa aiba o desfacere mai larga decat colectionarii, numarul acestora fiind in general redus, altfel nu-si poate sustine pe termen lung “productia pasiunii”.

In incheiere sa pun o poza cu o “printesa” dintr-un habitat din Sud-estul Europei, ultimul loc considerat cu adevarat salbatic din judetul Cluj. Mai mult nu spun deocamdata si ma mai gandesc daca il voi spune sau nu, caci imi amintesc de vorba unui unui Lup ce parlamenta cu Sorin intr-o discutie zicand: “Si da-i cu culesu’ si da-i cu culesu’…” iar intr-un final discutia a deviat inspre o orhidee cu nume pop**ar XXX.
Desi ar merita si habitatele noastre sa fie mai mult prezentate aici, caci va pot garanta: nu sunt cu nimic mai prejos decat altele, nici macar in exotism. Sa fac totusi o mentiune. Habitatele noastre sunt invadate de niste specii extrem de agresive din genurile: Plasticus, Sticlus si Conservus. Si prin alte parti se mai intampla ca ceea ce contine cate un tomberon rasturant de vant sa ajunga cine stie pe unde, dar … la noi nu e opera vantului si in mod sigur nu e numai continutul cate unui tomberon … Oricum eu ma feresc sa pozez specimenele astea caci tin la imaginea noastra.
Poza e facuta anul trecut pe l-a mijlocul lunii octombrie. In habitat, undeva in Romania.

 Privind-o si inchipuindu-mi-o acum, in zapada spulberata de vant, mi-am amintit de cateva versuri, ale unui poet irlandez Thomas Moore (1779-1852), dintr-un poem intitulat ‘The Last Rose of Summer’ (Ultima roza a verii) :

'Tis the last rose of summer,
Left blooming alone;
All her lovely companions
Are faded and gone.

Versuri ce ar suna cam asa:

Aceasta-i ultima roza a verii,
Ramasa singura-n floare;
Toate minunatele ei insotitoare
Sterse si duse sunt.



Bibliografie:   http://en.wikipedia.org/wiki/The_Last_Rose_of_Summer

Numai bine, Ovidiu.

[covi.membru.retras]

Buna

Sambata si duminica am fost din nou in Beeville. Bineinteles ca m-am dus sa vad imediat Yucca care avea "bobocii" ce i-am prezentat mai sus.
Sambata 20 februarie a fost mai inorat.

   

Detalii floare:

     

Am constatat ca in grupul de plante au mai aparut 3 boboci.



Duminica 21 februarie a fost o zi senina cu putini nori.

     

Detalii floare (pe zi cu soare)

   

Aranjamentul frunzelor



Am avut noroc ca a fost vreme buna. Acum e iar urat si cam frig.
Cred ca am identificat Yucca de mai sus: Yucca treculeana. As avea nevoie de o confirmare insa sunt cam sigur ca asta e. Are ca nume comun printre altele si Spanish Dagger (Pumnalul Spaniol). Numele asta comun se intalneste insa si la alta yucca (Yucca gloriosa).
A nu se confunda cu Spanish Bayonet (Bayoneta Spaniola) - Yucca aloifolia, cu care seamana. Despre asta am citit o chestie umoristica care nota ca numele asta nu vine de la un domn pe nume Bayonet, asa ca atentie unde e plantata sa nu se intample accidente. Se recomnada plantarea in dreptul ferestrelor sau in zonele unde vrem o protectie suplimentara :-D.
Frunzele sunt foarte tari si ascutite si la Spanis Dagger.
Daca cineva poate confirma identificarea ar fi bine pentru ca mai vreau sa pun niste poze facute in alta parte si sa pot completa denumirea la galerie. Yucca asta e cultivata dar am gasit cateva crescand spontan in natura. Pentru identificare in aceasta privinta harta de mai jos spune ca Yucca treculeana e nativa in aceasta arie.

http://esp.cr.usgs.gov/data/atlas/little/yucctrec.pdf

Inflorescenta, tip panicul, e uriasa. Nu cred ca am mai vazut o floare asa mare. Floarea individuala (clopotelul) are cam 4 cm.

Inca o poza cu yucca aceea aplecata (nu e aceiasi specie), desi am pus si data trecuta o foto cu ea, parca arata mai bine pe cerul albastru:



Numai bine, Ovidiu.

[monck]

Buna ziua tuturor,
multumim mult Ovidiu pentru poze, sunt superbe. Imi pare rau ca nu ma pricep mai bine la Yucca, dar ce pot sa-ti spun este ca am si eu una in curte si mi-a inflorit anul trecut pentru prima oara. O sa caut si specia sa va spun care este. Sunt sigura insa, ca nu va creste niciodata asa mare ca cea din poza ta :-) . Rezista foarte bine la frig si daca nici -25 grade de anul asta nu i-au venit de hac, cred ca o putem include cu mandrie printre plantele rezistente la frig din gradinile noastre de stancarie.
Monica

[covi.membru.retras]

Buna
Buna Monica


Ma bucur ca au placut fotografiile. Am reusit sa pun si pozele cu Yucca inflorite in habitat, pentru comparatie.
Intradevar Yucca e o planta remarcabila pentru accentul peisagistic ce-l aduce intr-o amenajare, fara sa ceara prea mare efort din partea celui ce concepe sau ingrijeste peisajul, fiind o planta modesta in cerinte.
Inclusiv cele de talie redusa daca sunt puse in evidenta. Am avut de gand sa scriu aici cate ceva despre aceasta. Poate o sa-mi pun notitele ce le-am facut mai demult, dupa ce ma mai uit odata la ele

Ovidiu

[BB]

Salut Ovidiu...superb ca intotdeauna...multumesc mult..iar despre aranjamente cu Yucca....este de gandit un pic privind la conditiile din Romanaia, dar am ceva surprize foarte placute..Yucca Rostrata

BB

[jorj]

Salut
 
  O parte din plantele mele care stau afară în timpul verii.
  Yucca Filamentosa are cam 4 ani şi e la prima înflorire.


Cele bune.....şi să vină primăvara odată!
Jorj

[covi.membru.retras]

Buna Jorj

Frumoasa terasa ta si imi place si ca ai dat o pozitie dominanta, aparte pentru yucca punand-o in valoare. In plus pozitionarea aproape de latura frecventata creaza un look placut in timpul iernii cand trebuie sa scoti cactusii si te izoleaza de aspectul golas al terasei de iarna. :aplauze:

E o dovada ca se poate si la noi ce vreau eu sa sustin prin topicul asta.
Felicitari pentru initiativa de a afisa realizarea ta in domeniu spargand gheata in aceasta privinta a utilizarii cactusilor si suculentelor de la noi adica de a infrumuseta viata, a ta si a celor care te viziteaza.
Sunt curios cum va arata anul acesta peisajul creat de tine.

Numai bine, Ovidiu.