The Crassulaceae of Rangitoto

[eduart]

Salut tuturor,

The Crassulaceae of Rangitoto - o avant-premiera a articolului care urmeaza sa apara pe ICN:

http://s2.sigmirror.com/files/59330_ny7il/Crassulaceae%20of%20Rangitoto.pdf

(incarcarea fisierului poate dura mai multe minute)

Numai bine,

Eduart

[covi.membru.retras]

Buna Eduart

Fantastice imagini!

E pentru prima data cand vad fotografii asa de clare cu plante ce tasnesc din roca vulcanica. Deci asa s-a teraformat pamantul. Si vad ca fenomenul continua in locurile unde omul nu-si face de cap. Plantele acelea sunt un miracol. Roca vulcanica si plante care in mii de ani pot aduna sol. Si cata diversitate. Parca imi vine sa zic ca multe suculente sunt pioneri ai teraformatarii. Am citit candva, cred ca prin ceva literatura SF dar nu sunt sigur, niste idei privind "teraformarea" lui Marte cu ajutorul unor plante. Extraordinar, deci e posibil. Roca si apa sa fie.

Ceva fauna ai vazut? Fotografiat?
Ai vazut vreodata kivi in habitat?
In alta ordine de idei stii ca in Noua Zeelanda e o specie de paianjen mai rara decat Kivi si e sub protectie totala?  Dar nu mai tin minte numele speciei Sa fie Katipo un fel de vaduva neagra locala?
http://en.wikipedia.org/wiki/Katipo
Sunt cateva pagini foarte interesante pe net despre paianjenii din Noua Zeelanda
http://www.teara.govt.nz/en/spiders-and-other-arachnids/4
Daca te apuca fotografiatul de paianjeni ai grija desi nu am citit despre paianjeni deosebit de periculosi pe acolo fata de Australia. Unii stau cuminte la fotograf altii nu-s deloc usor de fotografiat. In general viata si lumea lor e destul de putin cunoscuta si studiata.
Am scris astea in speranta ca te provoc sa fotografiezi niste paianjeni de acolo :-D

Bravo baiatului ca te insoteste. Esti norocos. Daca ai cum stimuleaza-l sa scrie.

Execelent articol. Excelent documentat. Excelente poze. Profesionist.
Tot respectul si mersi de articol. Trebuie sa-l revad mai pe indelete. Ce aparat foto folosesti?

Numai bine, Ovidiu.

[covi.membru.retras]

Salut

Da, paianjenul rar e Latrodectus katipo. Greu de tinut minte numele
Ma agasa ca nu mai stiam deoarece am citit recent cate ceva despre painjenii de acolo si doar imi salvasem paginile de net ce le-am gasit mai interesante.
Culmea e ca mentiunea e facuta chiar in caseta de pe a doua adresa ce ti-am dat-o dar la sectiunea Paianjeni veninosi:
http://www.teara.govt.nz/en/spiders-and-other-arachnids/5

O mentiune este ca e in pricol in special datorita pierderii habitatului prin inlocuirea unei specii vegetale autohtone de o specie invaziva. Intersant e cate consecinte poate avea invazia unei singure plante in habitat in detrimentul alteia.
Si eu am avut impresia uneori ca plante invazive duc la asemnea fenomene. Astfel despre unele pasari care prefera zone cu ierburi joase ce pe ele le favorizeaza spre deosebire de alte pasari. Desi nu le afecteaza hrana fiind insectivore primele se retrag din habitat.
Interesant dar nu de bine.

Scrie ca e ilegal sa-l colectezi sau omori intentionat.
Asa ca daca te deranjeaza un paianjen in casa mai intai vezi ce specie e, desi cel mai bine e sa-i duci pe toti afara.

Ovidiu

[eduart]

Salut tuturor,

Salut Ovidiu

Am citit candva, cred ca prin ceva literatura SF dar nu sunt sigur, niste idei privind "teraformarea" lui Marte cu ajutorul unor plante. Extraordinar, deci e posibil. Roca si apa sa fie.

Ideea teraformarii unor planete nu este numai un scenariu SF ci face obiectul unor studii serioase, va fi probabil o optiune demna de luat in calcul cand se va pune problema colonizarii altor planete. Nu am aprofundat subiectul, am prins doar catvea lucruri din zbor, am inteles ca este nevoie de roci (evident), apa, atmosfera care sa cuprinda un procentaj minim de dioxid de carbon (nu-mi mai aduc aminte cat) parca si metan si in mod cert multa… rabdare, pentru ca un astfel de proces poate dura de la cateva sute la cateva mii de ani. Evident ca si atmosfera poate fi creata artificial, dar atunci mai adaugi cateva sute de ani… Nu este un proces sa se deruleze intr-o viata de om, cel putin nu cu tehnologiile actuale. Este insa un concept sofisticat, care imbina procese artificiale cu efectul generat de plante.

Parca imi vine sa zic ca multe suculente sunt pioneri ai teraformatarii.

Si da si nu… In mod obisnuit lichenii sunt primii colonizatori pentru ca pot extrage si prelucra substantele minerale vitale pentru ei direct din roca. Ei isi sapa insa singuri “mormantul” ca sa spun asa intrucat pregatesc insa calea succesiunilor urmatoare – plantele vasculare – prin faptul ca fixeaza azotul necesar acestora si creeaza – prin materia organica descompusa provenita din licheni morti – acumulari de materie in care retentia apei este posibila si prin urmare se creeaza si conditiile ca semintele unor plante vasculare sa poata germina. Umezeala poate forma local populatii dense de muschi care devin principalii inlocuitori ai lichenilor. Exista multe valuri de succesiuni care se produc natural pentru ca fiecare planta vasculara care devine dominanta intr-un habitat il modeleaza pana cand acesta devine mai favorabil altor specii, declansand astfel urmatoarea succesiune. Aceste succesiuni pot fi mai lente (sute sau mii de ani) sau foarte rapide (de ordinul deceniilor sau chiar mai rapide) in habitate foarte dinamice cum ar fi dunele de nisip si multe din habitatele costale in general. Succesiunile se pot produce (de cele mai multe ori) si fara interventia omului – un exemplu interesant l-am citi cand m-am documentat pentru Aloe polyphylla – in masivul Maluthi s-a observat incepand cu 1750 un proces foarte interesant: anumite plante din fam. Compositae au inceput sa devina incet-incet dominante in habiat => inlocuind alte plante au alterat si structura insectelor si pasarilor polenizatoare => ca efect in timp, in paralel cu diminiuarea efectivelor de Nectarinia famosa (care polenizeaza Aloe polyphylla) au crescut efectivele unei insecte ale carei larve pot distruge pana la 60% din semintele aceleiasi Aloe polyphylla => ca urmare efectivele de Aloe polyphylla scad permanent. Acest process s-a accentuat in ultimii 50 de ani, cred insa ca (dincole de posibilele influente climatice sau de nefastele interventii umane) in acest caz este vorba doar de dinamica naturala a habitatului. De ce exclud efectele climatice ca factor principal in cazul de fata? Pentru ca (fara a minimaliza importanta parametrilor climatici) iesirea din ultima “mica glaciatiune” s-a produs pe la 1850, deci cu 100 de ani mai tarziu.  Plantele suculente pot “sari”insa putin peste etape in sensul ca au nevoie de foarte putina “pregatire” a habitatului sau chiar de nici una – poate cel mai cunoscut exemplu sunt cactusii care cresc direct pe campurile de lava racita in Galapagos. Noua Zeelanda nu are insa o flora suculenta sau xerofita foarte bogata datorita istoricului climatic – mai racoros si mai umed in trecut. Plantele suculente naturalizate nu au deci o concurenta serioasa si asta este o problema greu de surmontat. Exista insa si cativa “salvatori”. Unele plante considerate indeobste invasive pe alte meridiane pot deveni (desi exotice) extreme de utile in lupta impotriva degradarii unor habitaturi – Carpobrotus edulis este poate cel mai bun exemplu: a fost utilizat aici cu mare succes in trecut in fixarea dunelor de nisip si a jucat un rol important in conservarea unor habitaturi costale. A inlocuit intr-adevar putina vegatatie xerofita nativa, dar a salvat multe habitaturi costale pe vremea cand nu existau alte metode eficiente de conservare.

Daca te apuca fotografiatul de paianjeni (…) Am scris astea in speranta ca te provoc sa fotografiezi niste paianjeni de acolo  

Am sa incerc sa fotografiez si paienjeni desi arachnidekle nu m-au interesat deloc pana acum. Marea problema va fi insa ca nu am “ochii formati” pentru ei. Cu alte cuvinte… nu-i observ pentru ca in natura caut altceva. Nu i-am cautat si nici nu am observat paienjeni care sa nu aiba aspect comun. Aici sunt total ignorant in materie. Incercand sa descriu cuiva un anumit traseu i-am zis ceva de genul: “mergi pana vezi un grup de Zantedeschia aethiopica si acolo faci dreapta, nu mai devreme si nici mai tarziu”. Intalnindu-ma mai tarziu cu el ma intreaba de ce nu i-am zis de tablita indicatoare. Ei bine, nu o vazusem desi trecusem pe acolo de zeci de ori.  

Ceva fauna ai vazut? Fotografiat?
Ai vazut vreodata kivi in habitat?

Preocuparea mea principala este flora suculenta naturalizata si in mod deosebit in Rangitoto (cel putin acum). Rangitoto are insa o situatie speciala – dincolo de vegetatia in plina expansiune, inca in curs de formare si diversificare – pe insula nu exista apa. Neexistand apa si nici substrat organic adanc, nici pasuni naturale nu s-au putut forma – ierbivorele de orice fel lipsesc cu desavarsire – iar structura si densitatea vegetatiei nu poate sustine populatii mari de pasari in interiorul insulei (exista, dar extrem de putine) si nici insectele (si ele putine in zona) nu ajuta… iar impactul pasarilor marine care cuibaresc pe promontorii costale este zero in interior. Divaghez in continuare – neexistand pasari in numar semnificativ plantele ale caror seminte sunt dispersate cu ajutorul acestora au un handicap fata de plante rizomatoase sau ale caror seminte sunt dispersate cu ajutorul vantului sau care se disperseaza local prin explozia capsulei; in mod firesc structura vegetatiei de aici este total diferita fata de Auckland, care este peste garla, la o aruncatura de bat (2 km) dar si de Motutapu Island - separata de un canal de numai 20 de m latime in punctul cel mai ingust – dar unde exista si apa si pasari si pasuni si caprioare si o fauna relativ diversificata si – cel mai important – o vegetatie foarte diferita de Rangitoto. Exista specii de plante care se gasesc numai in una din insule iar speciile care cresc pe ambele insule reprezinta sub 50% din total, ceea ce este absolut remarcabil pentru doau insule separate de un canal ingust care poate fi traversat cu piciorul la reflux. Mai important decat numarul de specii - structura plantelor dominante este total diferita. Ca sa-mi continui divagatia – interventia omului in natura nu este neaparat “buna” sau “rea”, ea exista pur si simplu. Merg pana acolo incat spun ca unde a pasit omul “natura” este pusa in fata unei raspantii.  Acolo unde a calcat omul nu mai poate fi la fel cum a fost, repet – in principiu asta nu-i nici de bine si nici de rau, dar asa este pur si simplu. Un alt mic exemplu si am terminat – au existat cariere de piatra pe Rangitoto (pentru relativ scurt timp), de asemenea au fost efectuate amenajari militare in al 2-lea razboi mondial, in principal un drum de acces si cateva platforme. Oamenii, cum au venit asa au si plecat. Ambele activitati (localizate undeva in zona de est, aproape de Yankee Wharf) au generat insa anumite cantitati de piatra cu granularie mai mica precum si granulatie fina gen nisip, raspandite in zona. In unele locuri oamenii au imprastiat scoria pe blocurile de lava ca sa creeze platforme. Aceasta granulatie mai fina s-a depus pe fundul unor adancituri, crapaturi, mici crevase, etc ale blocurilor de lava. Aceasta zona are acum, doar 60 – 70 de ani mai tarziu, o structura mult diferita a vegetatiei. Atat de diferita incat un ochi exersat poate observa – mi s-a spus - acest lucru din avion sau elicopter daca survolezi insula la doar cateva sute de metri altitudine. De la sol – adica de unde am observat eu – este clara ponderea foarte ridicata a plantelor exotice si in mod deoasebit a plantelor invasive (strict localizat uneori aproape scapate de sub control) si a unora din suculentele ce cresc in Rangitoto, Yankee Wharf este o adevarata concentratie de astfel de plante, o vegetatie foarte compozita diferita de tot ce exista pe insula. (Pentru cine este interesat de subiect – pe site-ul meu la pagina “Rangitoto Magic” este un articol destul de amplu intitulat “The fragile boundary between conservation and destruction on Rangitoto Island”, deocamdata doar partea 1-a, vor mai urma cel putin doua parti in urmatorii 2 ani)

Acum ca sa raspund… fauna (mamifere si reptile) nu am vazut in Rangitoto, pasari – putine (dar nu am fotografiat) iar insecte nu m-au interesat ca sa fiu sincer. Eu am fost considerat insa interesant de o viespe care (ajutata cred si de vantul puternic in acea zi) a intrat pur si simplu in mine si a gasit de cuviinta sa ma si intepe. Este deci cert ca in Rangitoto se gasesc viespi!

Kiwi – sunt de fapt 5 specii distincte – nu sunt in Rangitoto. Exista insa un program de populare si va fi introdus si aici in 2012 (daca-mi aduc bine aminte). Exista insa mai multe rezervatii naturale, am vizitat de mai multe ori una dintre ele dar cum sunt pasari nocturne sansele sa le vezi ziua sunt minime; eu nu am vazut. Am vazut doar la gradina zoologica (vii) si de cateva ori pe marginile drumurilor (moarte). Paradoxal asta este un semn bun – inseamna ca exista efective! Principalul lor dusman nu sunt oamenii, nu pierderea habitatului i-a dus in pragul disparitiei acum cateva decenii ci rozatoarele de tot felul. O alta pasare nativa – pukeko – desi a pierdut in mai putin de 200 de ani 95% din habitatul original in Insula de Nord are acum efective mai numeroase decat pe vremea cand o vanau maorii, este insa mult mai putin vulnerabila in fata sobolanilor.

(…) e in pericol in special datorita pierderii habitatului prin inlocuirea unei specii vegetale autohtone de o specie invaziva. Interesant e cate consecinte poate avea invazia unei singure plante in habitat in detrimentul alteia.

Ceea ce nu spun de regula site-urile guvernamentale este faptul ca – departe de a fi o regula, dar practic se intampla impardonabil de des – daca nu sunt facute cu cap, tentativele de conservare a unui habitat pot conduce la accelerarea degradarii sale sau a introducerii unor specii nedorite. In Raoul Island s-a produs o infestare cu Cortaderia selloana (pampas grass) datorita unor materiale infestate utilizate in lucrari… de conservare ecologica. Crassula maculata a ajuns in zona conului volcanic al Rangitoto datorita personalului de la Departamentul Conservarii (fotografiile mele stau marturie). Dunele de nisip de langa Mount Maunganui au fost compromise total abia cand (prin anii 1960) primaria a luat de capul ei hotararea eradicarii unor plante invasive si inlocuirea lor cu plante native; rezulatatul a fost ca in 2 ani dunele aproape ca au disparut iar plantele care dominau zona erau tocmai acele invasive care se doareau a fi inlocuite. S-a actionat pompieristic: primaria a cumparat atatea mii de plante native iar atatea zeci de voluntari au prestat atatea mii de ore de munca. Pe langa voluntari au folosit si elevi ca sa le inoculeze dragostea pentru natura si etc. Adevarul este ca daca nu stii ce faci, mai bine nu faci nimic! Cel mai dificile sunt dunele de nisip pentru ca daca le rascolesti excesiv prin replantari maresti instabilitatea lor si pot dispare in cateva saptamani luate de vant sau devin locul de joaca al plantelor invasive care atat asteapta – substrat rascolit! Fara sa distrugi bancile de seminte nu faci nimic, replantarile nu fac decat sa creeze oportunitati pentru plantele invasive. Daca le stabilizezi excesiv vei schimba fara sa vrei structura vegetatiei apte sa le colonizeze – vei sustine efectiv avansarea pasunilor si a terenurilor stabile in zona dunelor de nisip, ceea ca va conduce la schimbarea totala a formelor de vegetatie.

Si in Rangitoto s-au facut greseli – iata numai cateva exemple din multele posibile: au fost indepartate plante (Aeonium, Agave americana - plante care pot fi controlate usor – o data pe an treci pe acolo si tai inflorescentele unde este cazul!)prin smulgere,lasand substratul expus. Plantele au fost dezradacinate - este suficient sa rascolesti putinele acumulari de sol si ai deja o problema. In mod special in baloti mici de pamant multe plante au capacitatea de a genera “erbicizi naturali” care impiedica germinarea semintelor unor plante concurente. Rascolind substratul si eliminand cauza, semintele respective pot germnina in voie. Un an mai tarziu mii si mii de plantule de Agapanthus praecox ssp. orientalis prosperau in zona (si in acest caz fotografiile mele stau marturie). Aceasta planta este infinit mai greu de controlat. Pe de o parte sunt foarte multe mii de plante (si nu de ordinul sutelor), pe de alta parte nici taierea inflorescentei nu ajuta foarte mult pentru ca semintele se maturizeaza in continuare. Inflorescentele trebuiesc fie ingropate la 2 m adancime (imposibil in Rangitoto) fie transportate in alta parte unde pot fi ingropate (imaginati-va logistica necesara si mai ales costurile ei in conditiile unui buget limitat, inevitabil tai altceva de pe lista)fie arse imediat (dar pe Rangitoto nu este permis focul deschis). Practic – unii lucratori de la conservare au aruncat pur si simplu inflorescentele pe jos (am fotografii) ca sa scape de o corvoada. Asa ca deocamdata – din lipsa de fonduri si de personal – Agapanthus este lasat in pace la Yankee Wharf si mai la nord la Islington Bay wharf; cand vor inflori acele plante juvenile vor fi mult prea multe ca sa le faca fata. In schimb material biologic foarte valoros din punctul meu de vedere (hibrizi Aeonium unici) a fost distrus. Conservarea mediului este din pacate si aici apanajul birocratilor – Cirsium vulgare nu a fost combatut pentru ca… nu era trecut pe lista. Un amator ca mine a putut observa inca de acum 3 ani ca existau cateva plante - acum sunt poate de ordinul multor zeci daca nu cateva sute (din nou, am fotografii edificatoare)- nu si personalul de la Departamentul Conservarii care patruleaza in utilitare de 45,000 de dolari bucata. Cum fiecare planta (sunt bianuale) poate forma pana la 50,000 de seminte… ma intreb ce banci de seminte se vor fi creat intr-o perioada atat de scurta! Din nou, remediul este extrem de simplu – tai pur si simplu inflorescenta! Cum planta este bianuala poti s-o lasi acolo sa moara de la sine, numai ca asta ar fi trebuit sa fie facut in 2006 si nu in 2010, pentru ca acum a fost (in sfarsit) introdusa pe lista neagra, dar la ce o folosi? Sa mai continui?

Am atins cred principalele racile – birocratia si utilizarea voluntarilor (de cele mai multe ori bine intentionati dar total alaturi de subiect).      

Ce aparat foto folosesti?

Am avut un Canon Digital IXUS II din 2004 pana in 2007 (3.2 MP, 8 x zoom), acum am un Sony DSC-H7 pe care-l iubesc nu atat pentru pentru cei 8 MP cat pentru cei 16 x zoom. Nu sunt insa un adevarat fotograf. Nu am capacitatea sa creez instant compozitii, sa gandesc lucrurile prin prisma asta sau prin oricare alta prisma artistica. In schimb (pentru ca am facut aproape 20,000 de fotografii cu plante in ultimii 7 ani) a intervenit o deformare care ma pune in totala contradictie cu teoria compozitiei dar ma ajuta sa surprind (cred) “sufletul” plantelor - sunt total concentrat asupra subiectului, in afara plantei nu exista nimic in acel moment, ea ocupa tot centrul imaginii singura mea problema fiind unghiul din care fotografiez sau din care vine lumina. Desi nu fac fotografii macro incerc sa fotografiez cat pot mai de aproape. In plus beneficiez de o lumina incredibila aici in NZ chiar cand este insorit, o anumita nebulozitate care ma ajuta teribil de mult. Curios, daca este vant nu-mi ies fotografii bune. Oricum fotografiez mult - imagini onorabile am poate 1 din 10 si fotografii de care sunt mandru poate 100 - 150 din aproape 20,000.

Adevarul este insa ca am foarte multe fotografii facute in Rangitoto, cu ceva mai multa rabdare as fi putut alege si un alt “set” de ilustratii poate mai bun. Nu am intotdeauna rabdarea necesara si nici timpul ca sa ma desfasor – daca la primele articole pe care le-am scris pentru a fi publicate prin 2007 intrau in discutie sa spunem pentru Crassula multicava doar 6 – 7 – 8 fotografii din care sa aleg, acum am poate peste 100 si devine tot mai greu ca sa ma decid. Am prostul obicei sa stabilesc ilustratia in graba, folosind uneori fotografii doar pentru ca-mi plac mie si nu pentru ca servesc mai bine textul. Sau nu mai folosesc fotografii foarte bune doar pentru ca le-am folosit in alte articole. Mai este un paradox – daca in general (depinde insa si de subiect)de scris pot scrie “pe bucatele” (nu-mi place, dar pot) – scriu sa zicem 20 de minute pe zi, chiar daca nu am timp 20 de minute se gasesc, atunci cand pregatesc ilustratiile (fotografii + comentarii) am nevoie de timp continuu ca sa iasa treaba buna, altfel incep sa dau rasol (ca sa fiu sincer cu mine). Asta este si motivul pentru care “The fragile boundary between conservation and destruction on Rangitoto Island” desi l-am terminat in Octombrie anul trecut l-am pus pe site-ul meu abia in Ianuarie sau Februarie.

Bravo baiatului ca te insoteste. Esti norocos. Daca ai cum stimuleaza-l sa scrie.

Ne asemenam in multe aspecte, ne deosebim in altele. Nu stiu daca are o pasiune reala pentru plantele suculente, dar in mod cert iubeste natura. Scrie, dar va fi greu sa-l scot din ale lui acum – povestiri mai degraba gotice. Sunt insa multumit ca avem “momentele noastre”, excursiile in Rangitoto sau in general iesirile in natura fiind un excelent prilej de comunicare reala.

Execelent articol. Excelent documentat. Excelente poze. Profesionist.

 :oops:  :oops:  :oops:

Multumesc din suflet pentru aprecieri si ma bucur ca ti-a placut.  

Toate cele bune,

Eduart

[BB]

Buna ziua...si multumesc Eduard pentru articol....

Este fascinant sa vezi cum natura lupta...si spun acest lucru in cunostinta de cauza. Vazand pozele tale, mi-a fugit imedia mintea la Galapagos, si la acele fantastice specii de plante care luau in stapanire roca vulanica.:lichenii, sedum-uri si in final Brachycereus nesioticus, sau Lava cactus. Am postat imaginile pe forum, anul trecut la intoarcerea mea din concediu din insule.....citind articolul tau nu mi-a facut decat sa imi aduca aminte de acele locuri unice in lume..

BB

[eduart]

Salut tuturor,

Inlocuiesc vechiul link, care nu mai este actual:

http://www.opendrive.com/files/6636305_ygE4I_02f8/Crassulaceae%20of%20Rangitoto.pdf

Numai bine,

Eduart

[eduart]

Salut tuturor,

Nici cel de mai sus nu mai functioneaza de cand au migrat fisierele pe alt server, iata alt link care sper sa ramana:

http://eduart.007sites.com/Various/Crassulaceae%20of%20Rangitoto.pdf

Numai bine,

Eduart